Salutari, prieteni 

Noi avem un mic copil adoptat, Dominique. El a venit in familia noastra cand avea doua luni. Tatal si mama lui nu puteau avea grija de el. Tatal lui mi la pus in brate si mi-a spus:”I-al cu tine, pentru ca nu merge bine”.
Tatal si mama lui erau dependenti de droguri si le era teama ca fiul le va fi luat de protectia copilui. Din momentul acela, baietelul locuieste la noi, Noi suntem bunicul si bunica, deci asta inseamna o sarcina dubla.
Dominique este inca la noi si ii merge bine!
Noi am fost de curand in Romania si Dominique a avut voie sa mearga cu noi de data aceasta. De asemenea si Greta.
Intai am zburat din Eindhoven la Bucuresti si asta a fost simplu. In Bucuresti am ramas pentru o noapte. Acolo urma sa-l vizitam pe Lucas si proiectul lor in   Casa Cana.

A doua zi urma sa soseasca Else Britt, alte femei din Suedia si Malin. Una dintre ele a venit impreunne a cu fiul ei, micutul Jonathan.
Stefan, coordonatorul nostru urma sa vina de la Constanta sa ne ia.

Mergand de la hotelul nostru spre Casa Cana, pe langa gara, a trebuit sa traversam un bulevard care avea in mijloc o portiune de trotuar. Acolo era o gura de canal si am vazut copii iesind din canal, in timp ce cativa alti copii deja stateau langa gura canalului. Le-am spus Gretei si lui Dominique ca acestia sunt copiii strazii si ca locuiesc jos in canal. Copii strazii ne-au vazut si ne-au intrebat de unde venim.
Mai tarziu cand am luat masa de pranz impreuna cu Lucas, acesta a propus ca intai sa ne rugam pentru mancarea pe care urma sa o servim. “Voi face eu asta!” a spus micul Dominique. Am fost de acord. Rugaciunea micutului nostru a sunat atat de clar. Lucas a fost impresionat.

Mai tarziu Stafan a venit sa ne ia atat pe noi cat si pe prietenii suedezi si am mers mai departe la Constanta. Dominique s-a jucat in timpul acestei calatorii cu micul Jonathan din Suedia.
In Constanta am avut un timp bun. Dominique s-a jucat cu copiii mici. L-am tinut mai departe de cei mari pentru ca multi dintre ei erau bolnavi.
Dimineata vin copiii mari, copiii strazii, iar dupa-amiaza cei mici. Acestia primesc mai intai mancare calda, iar apoi au un club al copiilor si sunt ajutati sa-si faca temele pentru acasa.
Dominique a mers in vizita la casa-familie Corbu, unde el a fost intampina inimos de catre copii. Mama Tatiana a spus in gluma: “Mai avem pe undeva un loc pentru el.”

Pe 1 mai am avut un gratar cu tot personalul, voluntarii si partenerii la casa noastra in Corbu.
Aceasta este ceva traditional in Romania, iar pentru noi a fost bine pentru relatia nostra unii cu altii. Acolo copiii alergau jucandu-se in jurul nostru.
Suntem binecuvantati in mod deosebit in lucrarea 
cu copiii mari si mici.
Vreti sa investitiin viitorul copiilor nostri? Lucrul acesta este posibil in diferite moduri!

Salutari si multumim pentru tot ajutorul si suportul acordat.

Theo, Greta si Dominique van Hoof